Salina Turda
About Your Location:
Roman occupation in Dacia , marks the beginning of a systematic exploitation of mining iron ore polymetallic gold , silver and salt in Transylvania.
Salt exploitation in Roman times is probably ,but a clear evidence of this activity are lacking , it is conceivable that the great medieval and modern exploitation (until the first third of the twentieth century ) as the vaults in the old mines collapses , followed by appearance of salt lakes to be destroyed the marks of ancient mining (galleries , shafts , gears , etc. . ) . In 1876, the mine gallery track “Ghizela” intercepted existence of underground mining work which nothing was known in the moment when making the gallery.
Except during the Dacian and the Roman occupation, the period for there is no another evidence of existence at Turda salt mines, we believe that early salt mining in sense in which that concept is defined in the present time is situated in the centuries XI – XIII.
In 1075 the Hungarian chancellery in a document which refers to Transylvania also mentioned about the salt mines “to the fortress which is called Turda … the place which is called in Hungarian Aranyas and in Latin Aureus
The first document who speaks explicitly the existence at Turda salt mines is dated May 1, 1271, was issued by the Hungarian chancellery. By that act, capitle gave himself Transylvania “the salt mine in Turda”. Subsequently, both the capitle of Esztergom and the bishop of Alba Iulia and Transylvania were growing privileges to use the salt mine.
Documents stored in XIII – XVI century’s that refer to salt exploitation from Turda salt mines mention here that salt mines were willing to microplateau Salt Baths and on the south-eastern part of the Salt Valley. Exploitation rooms were located on the current locations at the perimeters salt lakes above. In the eighteenth century start exploitation the first salt works on the side of the Valley NV Sprite, materialized in wells of the dome chamber “Theresa”. Shortly the “St. Anton mine is open and the the perimeter exploitation activity continues until the first half of the twentieth century.
The report on the exploitation of mines in Transylvania issued on 16 August 1528 Hans Dernschwam is presented the situation where the pantry is found in Turda. As a Royal Commissioner sent to take over the administration of the Transylvanian salt pantry , Dernschwam presents in its report the issues to be resolved for a systematically exploitation, to increase the salt production and sale its the internal market and especially the external.
The Turda Salt Mine which was from its very beginning one of the most important in Transylvania, started to decline after 1840 because of the ever bigger competition from the salt mine in Ocna Mures, gradually coming to be but a reserve to the latter. Up to 1862 salt mine was extracted in Turda from the three old wells of”Joseph”,”Theresa”and “Anthony”.During this year the salt exploitation in the “Anthony” well ,where extraction had reached the depth of 108 metres, was stopped because of a high infiltration of clay in the deposit. The biggest problem which the Salt Customhouse in the Turda was confronted with during this time consisted in the transportation of salt from the” mouth ”of the wells in Valea Sarata (Salty Valley) to the storehouses in New Turda ,the way begin rather abrupt. To make transportation easier and to cut the expenses ,in 1853 was decided the building of a conveyance gallery which was to start from New Turda .This gallery ,called Franz Joseph, reached the length of 780 m in 1870,being furthered to 137 m till the end of century. Along with the diggings for the conveyance gallery,”Terezia” well also modernized ,it being provided with two more side compartments-“Rudolph”and “Ghizela”,extraction being concentrated in “Rudolph “mine though.
Despre Locaţie:
Ocupaţia romană în Dacia, marchează începuturile mineritului sistematic pentru exploatarea fierului, a minereurilor polimetalice, a aurului, argintului şi a sării din Transilvania.
Exploatarea sării în epoca romană este probabilă, însă dovezile certe privind această activitate lipsesc; nu este exclus ca marile exploatări medievale şi moderne (până în prima treime a secolului XX) ca şi prăbuşirile bolţilor în vechile ocne, urmate de apariţia lacurilor sărate să fi distrus urmele exploatărilor antice (galerii, puţuri, unelte,etc.). În anul 1876, galeria de trasaj a minei Ghizela a interceptat o lucrare miniera subterană despre existenţa căreia nu s-a ştiut nimic in momentul proiectării respective galerii.
Exceptând perioada dacică şi cea a ocupaţiei romane, perioade pentru care nu există încă dovezi care să ateste existența unor exploatări de sare la Turda, considerăm că începuturile mineritului în sare, în sensul în care acest concept este definit în prezent, se situează în timp la nivelul secolelor XI – XIII.
În anul 1075 cancelaria maghiară, intr-un document în care face referire la Transilvania, mentionează şi despre vama ocnelor de sare “la cetatea ce se cheamă Turda…în locul ce se cheamă in ungureşte Aranyas, iar în latineşte Aureus”.
Primul document care vorbeşte în mod explicit de existenţa unei exploatări de sare la Turda este datat 1 mai 1271, fiind emis de cancelaria maghiară. Prin actul menţionat, se dăruia capitlului din Transilvania „ocna de sare de la Turda”. Ulterior, atât capitlul din Strigoniu, cât şi cel din Alba Iulia şi episcopul Transilvaniei căpătau privilegii pentru folosirea sării din Ocna din Turda.
Documentele păstrate din secolele XIII – XVI care fac referire la exploatarile de sare de la Turda menţionează că ocnele de sare de aici au fost dispuse în microdepresiunea Băile Sărate şi pe versantul sud-estic al Văii Sărate. Camerele de exploatare au fost amplasate pe locaţiile actualelor lacuri sărate din perimetrele menţionate mai sus. În secolul al XVII-lea încep primele lucrări de exploatare a sării pe versantul NV-ic al Văii Sprite, materializate prin puţurile din cupola camerei “Terezia”. La puţin timp este deschisă şi mina “Sf. Anton”, perimetru în care activitatea de exploatare continuă până în prima jumătate a secolului XX.
În raportul privind exploatarea salinelor din Transilvania întocmit la 16 august 1528 de Hans Dernschwam este prezentată situația în care se găsea cămara de la Turda. În calitate de trimis al casei Fugger pentru preluarea administraţiei cămărilor de sare din Transilvania, Dernschwam prezintă în raportul său problemele care trebuiau rezolvate în vederea unei organizări sistematice a exploatării, a sporirii producţiei de sare şi a comercializării ei pe piaţa internă, dar mai ales pe cea externă.
Salina Turda, care la inceputurile ei a fost una dintre cele mai importante saline din Transilvania, incepe să decadă dupa 1840, datorită concurenţei tot mai puternice a salinei de la Ocna Mureş, ajungând să îndeplinească rolul unei rezerve a acesteia.
După primul război mondial, exploatarea sării devine monopol de stat, dar declinul continuu al activitatii salinei de la Turda, datorat in principal productivitaţii scazute, a dus la inchiderea exploatatii in anul 1932. După inchidere, salina intră într-o perioadă de uitare, până in timpul celui de-al doilea razboi mondial când este folosită de populaţia oraşului ca adăpost antiaerian. După anul 1950 pâna in anul 1992, când a fost redeschisă pentru public ca obiectiv turistic, primii 500m ai galeriei de transport Franz Josef au fost utilizaţi ca depozit de brânzeturi. În anul 2008 salina intră într-un amplu proces de modernizare şi amenajare în cadrul programului PHARE 2005 CES infrastructură mare regională/locală, în valoare de 6 mil. euro, fiind redată circuitului turistic incepând cu luna ianuarie 2010. Starea excelentă de consevare a lucrărilor miniere şi a utilajelor utilizate la transportul sării, alături de grija cu care s-au efectuat lucrările de pregătire a salinei pentru a deveni un obiectiv turistic european sau chiar mondial, fac din Salina Turda un loc în care trecutul şi prezentul se intrepatrun
Detalii Locaţie:
Program:
09:00 - 17:00
Pagină Web:
Ascunde numereleAfişează numereleHide numbersShow numbers