City
1 - 20 din 28
1 - 20 of 28
Strada Primăverii 4, Râmnicu Sărat 125300, România
The Ramnicu Sărat Municipal Museum is located in the Brâncoveanu's Complex from Ramnicu Sarat, Buzau county, and it has five departments: History, Arts, Ethnography, History of Culture and Natural Sciences.
Muzeul Municipal Râmnicu Sărat se afla în incinta Complexului Brâncovenesc din Râmnicu Sărat (1691 - 1697) și are cinci secții: istorie, artă plastică, etnografie, istoria culturii și științele naturii.
Piața Traian Vuia 1, Reșița, Caraș-Severin, România
Museum of Amateur Cineaste is a private initiative which proposes to explore the Romanian amateur filmmaker movement and bring it in the public light. The museum’s main orientation directions are acquiring filmmaking equipment (film cameras, projectors, film viewer, film splicer, films on celluloid), collecting items that are linked with the cinematographic industry and culture (film posters, pictures from movies sets, pictures with different actors, film schedules), and facilitating the public access to the current expositions.
Muzeul Cineastului Amator este o iniţiativă privată ce işi propune cercetarea şi readucerea în atenţia publicului a mişcării de cineamatorism din România. Principalele direcţii pe care se orientează muzeul sunt colecţionarea de aparatură utilizată de cineamatori (camere pe peliculă, aparate de proiecţie, vizioneze, prese de tăiat şi lipit filme, filme pe peliculă), colecţtionarea de piese ce au legătură cu industria şi cultura cinematografică (postere de film, poze din filme, poze cu actori, programe de film) şi facilitarea accesului publicului la expoziţiile realizate.
Scărișoara 517680, Alba, Transilvania, România
Glacier Cave Scarisoara glacier is part of the cave system - Districts - Dobreşti. Consists upper Jurassic age limestone, arranged monoclinal NW-SE, at an altitude of 1,165 m on the edge of the karst plateau glaciers - Districts. Districts Valley once flowed on the surface. With the dissolution in groundwater cave Scărişoara descend underground waters. Water outlet to light was made by Measles policy. Continuing dissolution, water descended into the pit of Şesuri exit to the surface Izbucul Police.
Peștera Ghețarul de la Scărișoara face parte din sistemul carstic Ghețar - Ocoale - Dobrești. Este formată în calcare de vârstă Jurasic superior, dispuse monoclinal pe direcția NV-SE, la o altitudine de 1.165 m, la marginea platoului carstic Ghețari - Ocoale. Cândva Valea Ocoale curgea la suprafață. Odată cu dizolvarea în freatic a peșterii Scărișoara apele coboară în subteran. Ieșirea apei la lumină se făcea prin Pojarul Poliței. Continuând dizolvarea, apa coboră în Avenul din Șesuri cu ieșire la suprafață în Izbucul Poliței. Golul rămas uscat al Scărișoarei, în urma prăbușirii avenului de intrare, se umple cu gheață în timpul glaciațiunilor.
După încălzirea vremii gheața începe să se topească și dispare jumătate din volum, dar este alimentată în fiecare iarnă cu un nou strat la suprafață. Topirea are loc și la bază ghețarului, astfel că de la bază dispare o secțiune și o alta se depune sus. Cea mai veche gheață de la bază are 4.000 de ani. Pe carote de gheață recoltate în 2005, cercetătorii de la Institutul de Speologie Emil Racoviță Cluj și mulți asociați străini, descifrează din trecut o mulțime incredibilă de date. Cum a fost vremea în fiecare an din ultimii 4.000, când au fost incendii în zonă, când și cât aur se exploata în Apuseni pe vremea dacilor.
Bulevardul Carol I 59, București 030167, România
Dozens of years ago, just a few hundreds of meters away from the building which hosts Carol Galleries, there was one of the emblematical area of Bucharest: the Forefathers’ Fair.
Cu zeci de ani în urmă, la doar câteva sute de metri de clădirea care azi găzduiește Galeriile Carol, se afla una dintre ariile emblematice ale orașului București: Târgul Moșilor. Spațiu mai degrabă proto-urban, în care negoțul de tip medieval se grefa pe formele unui capitalism aproape la fel de incipient ca regalitatea ce ne dă nume, acest areal eminamente comercial își propagă spiritul în trade art-ul post-modern al proximităților, implicit și în Galeriile Carol.
Așa cum noi facem astăzi art safari, cei care au clădit și populat această zonă citadină făceau, până mai ieri, goods safari. (Lista notorie a lui Caragiale este, dacă nu exhaustivă, definitorie.) Ce credem că au în comun aceste locuri este experiența curiozității și a cunoașterii, a căutării și întâlnirii cu cel puțin un necunoscut și mereu cu Necunoscutul: fiecare ieșire în târgul acesta însemna revederea banalului într-o formă nouă și a extraordinarului în forme bizare, intrigante, poate înspăimântătoare, dar întotdeauna memorabile. Nu vă promitem (în caz că v-ar fi tentat) întâlniri „cu sufletul la gură” în Galeriile Carol, dar ne-am propus să vă dăm, cu fiecare expoziție sau eveniment, ocazia de a vă fi felicitat pentru vizitare.
Cheile Turzii, Cheia, Cluj, România
Turda Gorges fall certainly among the most beautiful and impressive gorges in Romania, a beautiful karst landscape over 3 km long river Hasdate conducted by a small tributary of Aries in Jurassic limestones of northeastern Trascau.
Cheile Turzii se incadreaza cu siguranta printre cele mai frumoase si impresionante sectoare de chei din Romania, un superb peisaj carstic de peste 3 km lungime, realizat de raul Hasdate, un mic afluent al Ariesului in calcarele jurasice din nord-estul muntilor Trascau. Rezervatia complexa (geologica, floristica, faunistica, arheologica) in care este inclusa zona adaposteste peste 60 de pesteri dintre care cele mai importante sunt Pestera Liliecilor, Pestera Ungureasca, Pestera Morarilor, Pestera Binder, Pestera Cetatuia Mare, Pestera Modoloaie, Pestera Ascunsa, dar si o serie de colturi stancoase, coloane, pereti abrupti unele de peste 100 de m. Un loc deosebit este catedrala de piatra numita Coltul Cocosului alaturi de Coltul Cetatii, Turnul Galbe, Turnul Bors. In afara de peisajul exceptional Cheile Turzii adapostesc o serie de plante si animale ocrotite sau rare. In chei se intalnesc numeroase specii de fluturi din genurile Eubleme, Phybalopterix, Heterogynis, Dysaukes precum si specii de plante: usturoiul de stancarie (Allium obliquum) si scorusul (Sorbus dacica). Pesterile din Cheile Turzii sunt renumite si pentru faptul ca turdenii aici si-au gasit adapost de-a lungul istoriei ori de cate ori au avut loc invazii de popoare migratoare. Urmele de locuire din Cheile Turzii indica prezenta omului in aceste pesteri inca din Paleoliticul Mijlociu, din Neolitic si apartinand culturii Cotofeni.
Bulevardul Nicolae Bălcescu 50, Buzău, România
https://www.facebook.com/Expozitia-de-baza-Muzeul-Judetean-Buzau-375424092829137/?fref=ts
http://www.muzeubuzau.ro/
Aleea Durgăului Nr. 7, Turda, Cluj, România
Roman occupation in Dacia , marks the beginning of a systematic exploitation of mining iron ore polymetallic gold , silver and salt in Transylvania.
Salt exploitation in Roman times is probably ,but a clear evidence of this activity are lacking , it is conceivable that the great medieval and modern exploitation (until the first third of the twentieth century ) as the vaults in the old mines collapses , followed by appearance of salt lakes to be destroyed the marks of ancient mining (galleries , shafts , gears , etc. . ) .
Ocupaţia romană în Dacia, marchează începuturile mineritului sistematic pentru exploatarea fierului, a minereurilor polimetalice, a aurului, argintului şi a sării din Transilvania.
Exploatarea sării în epoca romană este probabilă, însă dovezile certe privind această activitate lipsesc; nu este exclus ca marile exploatări medievale şi moderne (până în prima treime a secolului XX) ca şi prăbuşirile bolţilor în vechile ocne, urmate de apariţia lacurilor sărate să fi distrus urmele exploatărilor antice (galerii, puţuri, unelte,etc.). În anul 1876, galeria de trasaj a minei Ghizela a interceptat o lucrare miniera subterană despre existenţa căreia nu s-a ştiut nimic in momentul proiectării respective galerii.
Exceptând perioada dacică şi cea a ocupaţiei romane, perioade pentru care nu există încă dovezi care să ateste existența unor exploatări de sare la Turda, considerăm că începuturile mineritului în sare, în sensul în care acest concept este definit în prezent, se situează în timp la nivelul secolelor XI – XIII.
În anul 1075 cancelaria maghiară, intr-un document în care face referire la Transilvania, mentionează şi despre vama ocnelor de sare “la cetatea ce se cheamă Turda…în locul ce se cheamă in ungureşte Aranyas, iar în latineşte Aureus”.
Primul document care vorbeşte în mod explicit de existenţa unei exploatări de sare la Turda este datat 1 mai 1271, fiind emis de cancelaria maghiară. Prin actul menţionat, se dăruia capitlului din Transilvania „ocna de sare de la Turda”. Ulterior, atât capitlul din Strigoniu, cât şi cel din Alba Iulia şi episcopul Transilvaniei căpătau privilegii pentru folosirea sării din Ocna din Turda.
Documentele păstrate din secolele XIII – XVI care fac referire la exploatarile de sare de la Turda menţionează că ocnele de sare de aici au fost dispuse în microdepresiunea Băile Sărate şi pe versantul sud-estic al Văii Sărate. Camerele de exploatare au fost amplasate pe locaţiile actualelor lacuri sărate din perimetrele menţionate mai sus. În secolul al XVII-lea încep primele lucrări de exploatare a sării pe versantul NV-ic al Văii Sprite, materializate prin puţurile din cupola camerei “Terezia”. La puţin timp este deschisă şi mina “Sf. Anton”, perimetru în care activitatea de exploatare continuă până în prima jumătate a secolului XX.
În raportul privind exploatarea salinelor din Transilvania întocmit la 16 august 1528 de Hans Dernschwam este prezentată situația în care se găsea cămara de la Turda. În calitate de trimis al casei Fugger pentru preluarea administraţiei cămărilor de sare din Transilvania, Dernschwam prezintă în raportul său problemele care trebuiau rezolvate în vederea unei organizări sistematice a exploatării, a sporirii producţiei de sare şi a comercializării ei pe piaţa internă, dar mai ales pe cea externă.
Salina Turda, care la inceputurile ei a fost una dintre cele mai importante saline din Transilvania, incepe să decadă dupa 1840, datorită concurenţei tot mai puternice a salinei de la Ocna Mureş, ajungând să îndeplinească rolul unei rezerve a acesteia.
După primul război mondial, exploatarea sării devine monopol de stat, dar declinul continuu al activitatii salinei de la Turda, datorat in principal productivitaţii scazute, a dus la inchiderea exploatatii in anul 1932. După inchidere, salina intră într-o perioadă de uitare, până in timpul celui de-al doilea razboi mondial când este folosită de populaţia oraşului ca adăpost antiaerian. După anul 1950 pâna in anul 1992, când a fost redeschisă pentru public ca obiectiv turistic, primii 500m ai galeriei de transport Franz Josef au fost utilizaţi ca depozit de brânzeturi. În anul 2008 salina intră într-un amplu proces de modernizare şi amenajare în cadrul programului PHARE 2005 CES infrastructură mare regională/locală, în valoare de 6 mil. euro, fiind redată circuitului turistic incepând cu luna ianuarie 2010. Starea excelentă de consevare a lucrărilor miniere şi a utilajelor utilizate la transportul sării, alături de grija cu care s-au efectuat lucrările de pregătire a salinei pentru a deveni un obiectiv turistic european sau chiar mondial, fac din Salina Turda un loc în care trecutul şi prezentul se intrepatrun
Piata Emanoil Gojdu 39-41, Oradea 410066, România
Locația ideală pentru cei care doresc să ia contact cu istoria,cultura și civilizația orădeană.
Taxa de vizitare pentru toate expozițiile muzeului este de 5 lei/adulți, 3lei/copii peste 7 ani, elevi ,studenți, pensionari.
Program Marți-Duminică 09-17.
Turda, România
The camp is the largest camp Potaissa legion with long service life in Dacia. The long sides (north and south) of 573 m and the short (east and west) by 408 m, giant rectangle that describes it fort occupies an area of 23.37 ha. The orientation and position, the camp of the principal prescriptions Potaissa military technicians of the era in which it was built. Thus Decumani is oriented towards the highest (to the west) camp is located on a plateau protected from floods and torrents, but plenty of good close to a stream.
Castrul de la Potaissa este cel mai mare castru de legiune cu functionare indelungata in Dacia. Cu laturile lungi (de nord si sud) de 573 m si cele scurte (de est si vest) de 408 m, uriasul dreptunghi pe care-l descrie castrul ocupa o suprafata de 23,37 ha. Prin orientare si pozitie, castrul de la Potaissa respecta principalele prescriptii ale tehnicienilor militari din epoca in care a fost construit. Astfel poarta decumana este orientata spre zona mai inalta (spre vest); castrul se afla pe un platou, ferit de inundatii si de torenti, dar sufucient de aproape de un curs de apa. Platoul are pozitie dominanta asupra orasului antic si asupra teritoriilor din preajma (altitudine absoluta 375 m), fiind inaltat cu aproximativ 40 m, ceea ce permitea o buna vizibilitate din castru pana la distante apreciabile. Astfel, drumul spre Napoca putea fi urmarit din castru pana in dreptul actualului sat Aiton.
Strada Uzinei 1, Anina, Caraș-Severin, România
Va asteptam cu drag intr-un peisaj natural, plin de viata, cu o minunata cascada in mai multe trepte.... :)
Turda
The tomb of Michael the Brave at Turda
The tomb of Michael the Brave is located 3 km from the center of Turda, at Bogata, Cluj County. Here, the great ruler’s bodywas buried in an area called Campia Turzii (Turzii plain), while his head was taken to Dealu Monastery near Targoviste, the former capital of Wallachia.
On the site where he is buried today, a chapel in Byzantine style was built, by the Prince’s wife, Lady Stanca, chapel subsequently intentionally destroyed by Hungarian nationalist fanatics.
Mormantul lui Mihai Viteazul Turda
Mormantul lui Mihai Viteazul este situat la 3 km de centrul municipiului Turda, pe strada Bogata, judetul Cluj. Aici a fost ingropat trupul marelui domnitor in zona numita Campia Turzii ( nu in orasul Campia Turzii) , capul lui fiind dus la Manastirea Dealu de langa Targoviste, fosta capitala a Tarii Romanesti.
Pe locul unde astazi este inmormantat Mihai Viteazul a fost construita o capela in stil bizantin, de catre sotia domnitorului, Doamna Stanca, capela distrusa ulterior intentionat de catre nationalistii fanatici maghiari. Capela a fost realizată sub forma unei troițe.
Pe locul fostei capele a fost ridicata in anul 1928 o troita, la recomandarea si dorinta Regelui Ferdinand I, care fusese aici in vizita cu Regina Maria, in anul 1919. In prezent, troita lucrata in stil popular , este expusa la Muzeul de Istorie din Turda, din anul 1977. . Ea are gravată inscripția: „Aici a fost răpus marele voievod Mihai Viteazul la 9 august 1601”.
Monumentul nou (obeliscul) a fost inaugurat pe data de 5 mai 1977. Înalt de 1601 cm (cifra evocă anul morții 1601), obeliscul este opera sculptorului Marius Butunoiu. Este confecționat din beton armat, placat cu travertin de Rușchița, pe un soclu dreptunghiular din tuf vulcanic. Are trei laturi, simbolizând cele trei principate unite sub Mihai Viteazul în anul 1601. La baza fiecărei laturi se află stemele celor trei principate, executate din marmură albă de Simeria (la fel ca și placa mormântului) de către artistul clujean Vasile Rus Batin. Placa are sculptat sigiliul lui Mihai Viteazul și inscripția „Aici odihnește Mihai Viteazul (1593-1601) Domn al Țării Românești, al Ardealului și a toată Țara Moldovei” apoi sunt trecute luptele sale eroice de la Nicopole, Sadova, Călugăreni, Șelimbăr, Mirăslău, Gurăslău.
În vecinătatea monumentului a fost construită în anul 2005 Biserica Mihai Vodă, copie a bisericii Mănăstirii Mihai Vodă ridicată la București de către Mihai Viteazul.
Sulina, Tulcea, România
We aren't looking for customers to sell tours to. We don't rent pieces of plastic or metal. NO! We are looking for people who share the same passion, to discover in slowmotion a place where the time drops
differently, studded with stuff like this: lonely paths, wild beaches and wild birds, untold stories. And we call them friends!
More details on site. Ask for an offer.
Excursiile mele se adreseaza persoanelor active ce doresc sa descopere Delta intr-un alt mod si intr-un alt ritm. Pe site vedeti mai detaliat activitatile disponibile. Pot fi excursii de o zi sau pachete de mai multe zile. Pentru cei ce doresc program de mai multe activitati in mai multe zile, in anumite situatii se ofera si campare. D-voastra imi trimiteti pe mail nr. de persoane din grup, perioada si cam ce anume doriti, iar eu va fac o oferta tehnica si una financiara.
Podele, Luncoiu de Jos, Hunedoara, România
Este o locatie care ofera activitati desfasurabile in natura, este o locatie inca in dezvoltare, se poate petrece peste noatpe pentru petreceri organizate. Locul perfect unde poti spune "Doar eu si natura"
Strada 1 Mai 8, Baia Mare, Maramureș, România
Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» tezaurizează și prezintă public creația artistică produsă în Centrul Artistic Baia Mare începând din 1896 până astăzi, prin lucrări de pictură, grafică, sculptură și fotografie de artă create de peste 3.000 de artişti vizuali din România şi din spaţiul internațional (Ungaria, Germania, Polonia, Austria, Rusia, Elveția, Serbia, Slovacia, Croația, Slovenia, iar mai recent din Argentina, Bulgaria, Ucraina, Republica Moldova, Olanda, Italia etc.).
Matei Basarab 10, Slobozia, Ialomița, România
ESTABLISHED through The Decision of Ialomiţa County Prefecture no. 176/1990 the Museum of Agricultural was officially opened to the public on March 25th, 1996 and was accredited by Order no. 2208/10.04.2012, issued by the Ministry of Culture and National Patrimony. Manager: Prof. Dr. Gheorghe PETRE
PROFILE The main activity of The Museum of Agriculture is to study the history of agriculture, agrarian anthropology, agricultural and industrial archaeology from throughout the country.
FINANCED by The Council of Ialomiţa County budget and other various sponsors.
ADMINISTRATIVE STRUCTURE
1.
PREZENTARE GENERALĂ A MUZEULUI NATIONAL AL AGRICULTURII
ÎNFIINŢAT prin Decizia Prefecturii Judeţului Ialomiţa nr. 176/1990. Deschis oficial pentru public la 25 Martie 1996. Acreditat prin Ordinul nr. 2208/10.04.2012, emis de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional. Manager: prof. dr. Gheorghe PETRE
PROFIL Muzeul National al Agriculturii are ca obiect de activitate istoria agriculturii, antropologia agrară şi arheologia industrială specifică de pe tot cuprinsul ţării.
FINANŢAT din Bugetul Consiliului Judeţean Ialomiţa, sponsori.
STRUCTURA ORGANIZATORICĂ
1. Serviciul Patrimoniu: Colecţii-Documentare, Restaurare - Conservare
2. Serviciul Financiar-Contabil-Personal-Administrativ-Aprovizionare
3. Compartiment Juridic
4. Compartiment Secretariat-Registratură
5. Compartiment Arhivă documentară-Bibliotecă
6. Compartiment Relaţii cu publicul-Arhivă foto-video
PATRIMONIUL MUZEAL
• Biserica de lemn „Poiana”- monument istoric şi de arhitectură sec. XVIII (aflat la poziţia 23B011 pe Lista Patrimoniului Cultural Naţional şi IL-II-m-A-14075 pe Lista Monumentelor Istorice din Judeţul Ialomiţa); a fost strămutată în parcul muzeului în toamna anului 2000; asigură serviciile rânduite de cultul creştin-ortodox, pentru Parohia „Buna Vestire”; reprezintă un important reper religios, cultural şi turistic;
• Ferma Model Perieţi – „cea mai mare fermă producătoare de seminţe de legume şi flori din Europa de Răsărit” (1/2 sec – XX/1935-1949), monument de istorie agrară (aflat la poziţia 23 B 115 pe Lista Patrimoniului Cultural Naţional; IL-II-a-B-14153 pe Lista Monumentelor Istorice a Judeţului Ialomiţa); intrată în patrimoniul muzeului din 14 februarie 2005; cuprinde o suprafaţă de 5,4 ha şi 8 clădiri (conac, magazii, grajduri, castel de apă ş.a);
• Unităţi in situ şi în aer liber: instalaţie complexă cuprinzând moară cu pietre (1935) şi piuă pentru finisat postavul (1912), Dănicei, jud. Vâlcea, colac de puţ (1853) – monument istoric (aflat în Lista monumentelor istorice cu codul: LMI/2004, IL-III-m-B-14155), colac de fântână (1937), însemne funerare (1889, 1887), hambar (1869);
• Patrimoniul mobil: 13416 obiecte muzeale, structurate în următoarele colecţii reprezentative: unelte, maşini agricole şi instalaţii de arheologie industrială, etnografie (unelte agricole confecţionate în ateliere şi gospodării rurale, mijloace de transport, obiecte de uz casnic şi gospodăresc, mobilier, ceramică, textile, port, recuzită-obiceiuri), istorie-memorialistică, artă, religie, literară, ştiinţele naturii;
• Arhiva ştiinţifică şi documentară: peste 41950 unităţi;
• Fondul bibliotecii: peste 13089 unitaţi.
VALORIFICARE MUZEALĂ
Expoziţii temporare ● Participări la târguri naţionale şi internaţionale (expoziţii pavilionare şi în aer liber, demonstraţii practice) ● Depozit vizitabil ● Programe specifice ● Magazinul muzeului: obiecte de artă populară şi artizanat, publicaţii.
Strada Independenței, Vaslui, România
Muzeul Judeţean “Ştefan cel Mare” din Vaslui reprezintă o prestigioasă instituţie de cultură şi educaţie din judeţul Vaslui, menită să răspundă nevoilor acute ale vasluienilor şi nu numai de informare asupra trecutului istoric al poporului român şi de formare a unui spirit civic şi chiar patriotic. Prin diversitatea activităţilor sale, această instituţie muzeală constituie un reper esenţial în ceea ce priveşte realizarea actului cultural-educativ în spaţiul teritorial-administrativ al judeţului Vaslui. Muzeul Judeţean „Ştefan cel Mare” din Vaslui este o instituţie de cultură de importanţă judeţeană și de drept public, aflată în slujba societăţii şi a cetăţenilor, aflată sub autoritatea Consiliului Judeţean Vaslui.
Înființată încă din 18 octombrie 1974 ca instituție muzeală cu profil mixt de istorie şi etnografie și având ca prim director pe prof. Constantin Popescu, reputat muzeograf cu experienţă. Deschiderea oficială a avut loc, însă, în ziua de 27 septembrie 1975, în prezenţa specialiştilor din centrele universitare din Iaşi şi Bucureşti, a directorilor muzeelor din Moldova şi a autorităţilor locale şi judeţene, fiind apreciat în acel moment ca cel mai tânăr muzeu al ţării, aspect valabil şi astăzi, dar şi cel mai bine realizat din punct de vedere tematic, ştiinţific şi muzeo-tehnic. Acest lăcaş de cultură este structurat pe mai multe secţii: Secţia de Arheologie și Istorie Veche, Secţia de Arheologie și Istorie medievală, Secţia de Istorie Modernă şi Contemporană, Secţia Memorialistică - Personalități, Secţia Tezaur - Numismatică - Medalistică și Secţia Etnografie şi Artă Populară, iar în anul 1989 s-a deschis şi Secţia de Artă Contemporană Românească, pe baza colecției donate de dr. Constantin Teodorescu” de la Bârlad.
Strada Stefanus Bathory 1, Șimleu Silvaniei, Sălaj 455300, România
The overall objective of the project is to increase tourism promotion for Şimleu Silvaniei region at national and international level.
The specific objectives of the project CNIPT SIMLEU SILVANIEI are the following:
Creating the bureau for National Information Centre and Tourism Promotion Şimleu Silvaniei inside Bathory fortress.
The establishment of an integrated and computerized local tourism offer through the National Centre for Information and Tourist Promotion Şimleu Silvaniei by creating a website to promote tourism products at zonal / regional / national / international l
Crearea Centrului Național de Informare și Promovare Turistică Șimleu Silvaniei într-o pătrime din incinta Cetății Bathory.
Instituirea unui sistem integrat și informatizat a ofertei turistice locale prin Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Șimleu Silvaniei prin crearea unui website pentru promovarea produselor turistice promovate la nivel zonal/ regional/ național/ internațional.
Creșterea numărului de turiști, prin valorificarea potențialului turistic și regional prin piața turistică națională și internațională.
Creșterea accesului turiștilor la informații turistice în/prin cadrul CNIPT Șimleu Silvaniei prin elaborarea și distribuirea fizică și online a materialelor de informare și publicitate privind formele de turism din zonă.
Menținerea și creșterea numărului de locuri de muncă nou create în mediul urban datorită dezvoltării turismului în zonă.
Castelul Cantacuzino, Strada Zamorei 1, Bușteni, Prahova, Romania
The neoromanian style of the castle is probably the largest heritage given by Romania to the world culture. The whole domain includes also 970 hectares of forest.
Arhitectura în stil neoromanesc este probabil cel mai amplu patrimoniu dat de România culturii mondiale.
Castelul Cantacuzino, amplasat pe locul unei vechi case de vânătoare, ce dăinuia încă din sec. XVIII, servea ca popas familiei Cantacuzino în drumul sau spre Brașov.
Castelul Cantacuzino este construit în stil neoromanesc, singurul stil din istoria arhitecturii românești care a reînviat tradiția, a întărit originile și le-a conectat la prezent.
Castelul Cantacuzino din Bușteni, de o mare valoare arhitectonică, istorică, documentară și artistică, a fost construit în 1911 la cererea prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino (Nababul), fost ministru al României între 1899-1900,1904-1907.
Castelul, construit în stil neoromânesc , este înconjurat de un parc ale cărui alei te poartă spre grotă, cascade și fântâni arteziene. Sala de primire adăpostește o colecție de heraldică unică în România. Edificiul realizat în piatră și cărămidă după planurile arhitectului Grigore Cerchez, se întinde pe o suprafață de 3148 mp.
Repertoriul decorativ conferă ambianței interioare un pronunțat caracter romantic. Vitraliile, stucomarmura, consolele, plafoanele cu grinzi aparente și pictate, balustradele din lemn, piatră sau fier forjat, feroneria turnată în bronz și bogat ornamentată reprezintă o măiestrie a meșteșugului artistic. Șemineele realizate din piatră albă, ornamentate cu mozaicuri policrome, împlinesc atmosfera de reședință boierească, sporind valoarea edificiului.
Castelul posedă o colecție de heraldică reprezentând blazoanele familiilor de boieri încuscriți cu cantacuzinii și o friză de picturi votive cu iluștrii membri ai familiei Cantacuzino din ramura munteană.
Castelul Cantacuzino este deschis publicului începând din anul 2010 și poate fi vizitat în fiecare zi, de luni până duminică, de la 10.15 până la 18.15. Tururile încep din oră în oră și sunt introduși în povestea familiei Cantacuzino de ghizii Castelului.
De asemenea, Castelul a găzduite unele dintre cele mai interesante și apreciate expoziții din România, printer care Salvador Dali și Pablo Picasso. În decembrie 2012 a fost deschis restaurantul Canta Cuisine în vechiile crame ale Castelului și a devenit un o referință gastronomică pe Valea Prahovei.
Totodată, pe domeniul Castelului Cantacuzino, turiștii se pot bucura de parcul de aventură Adventure@theCastle.
Strada Unirii 15, Botoșani 717113, România
La sfârşitul anului 1955, una dintre marile dorinţe ale botoşănenilor - aceea de a avea un muzeu - se împlinea, la 23 decembrie, fiind inaugurat Muzeul Raional. Profesorul Mircea Popescu era încadrat pe postul de responsabil al Muzeului Raional, în fapt, primul director al noii instituţii. Numirea unui responsabil însărcinat cu organizarea muzeului şi fixarea unui termen de numai cinci luni pentru realizarea acestui obiectiv erau decizii care nu ţineau cont de realitatea concretă de la Botoşani. Personalul muzeului era redus la o singură persoană care nu putea face faţă unei munci de organizare a unui muzeu într-un oraş de subordonare republicană cu o bogată tradiţie culturală şi cu vizitatori deosebit de pretenţioşi. De asemenea nu s-a avut în vedere ca fondurile alocate bugetului să fie mai mari ca la celelalte muzee, tocmai pentru a putea organiza un muzeu.
În vederea remedierii rapide a acestui neajuns, a fost declanşată o campanie de popularizare a intenţiei muzeului de achiziţionare de obiecte şi documente cu valoare istorică şi documentară, s-a constituit o comisie de achiziţii iar Sfatul Popular Raional a decis constituirea unei comisii de evaluare a ofertelor conducă de Victor Leonte, comisie din care mai făceau parte, printre alţii profesorii Aurel Dorcu şi Adrian Condriuc.
Cu toate eforturile depuse de Marcel Popescu, s-au strâns atât de puţine obiecte şi documente, încât nu era posibilă organizarea unui muzeu de istorie, aşa cum se dorea iniţial. Ţinând cont de aceasta, cât şi de faptul că imobilul pus la dispoziţie pentru viitorul muzeu, situat pe Calea Naţională nr. 251, avea disponibile şapte încăperi şi două holuri, s-a decis ca instituţia sa aibă dublu profil - istorie şi ştiinţe naturale - acest din urmă domeniu fiind mult mai uşor de acoperit.
Secţia de Istorie cu care se deschidea expoziţia de bază îşi propunea să prezinte evoluţia vieţii omului din preistorie până în epoca modernă. Ca atare, în vitrine au fost expuse unelte de silex, fragmente ceramice neolitice, unelte din epoca feudală, monede moldoveneşti şi străine, o parte din cele 60 de documente achiziţionate de la populaţie şi câteva obiecte (cahle, butoni şi discuri smălţuite) de la Muzeul din curtea Bisericii „Sfântul Nicolae" Popăuţi. Astfel, deasupra vitrinelor cu unelte din silex au fost amplasate panouri din sticlă pe care erau executate desene înfăţişând modul de realizare a acestora: desprinderea lamelelor, lustruirea pietrei, înmănuşarea toporului neperforat, tehnica perforării etc.
Demne de menţionat sunt două iniţiative ale conducerii muzeului - colecţionarea materialelor necesare organizării unei secţii de etnografie şi repertorizarea monumentelor istorice ale raionului care, din cauza unor condiţii obiective n-au putut fi transpuse în practică, dar s-au realizat în anii următori, şi două realizări concrete: amenajarea pe unul din holurile instituţiei a unei expoziţii dedicată unor personalităţi ale culturii botoşănene, între cei prezentaţi figurând Mihai Eminescu, Nicolae lorga, Ion Simionescu. Ludovic Dauş şi Barbu Lăzăreanu şi înfiinţarea unei biblioteci documentare.
Din anul 1957, odată cu plecarea profesorului Mircea Popescu, conducerea muzeului este preluată de profesorul Simion Raţă. Având specialitatea istorie, acesta a putut, în cunoştinţă de cauză, să se preocupe de secţia de istorie, care se va îmbogăţi cu numeroase exponate şi se va extinde. Muzeul va realiza, din acest an, o fructuoasă colaborare cu Institutul de Arheologie din Iaşi şi cu Muzeul Moldovei, materializată în deschiderea unor şantiere arheologice la Truşeşti - Ţuguieta, Stânceşti şi Dealul Cărămidăriei (Botoşani). Multe dintre materialele descoperite şi-au găsit locul în expoziţia permanentă a muzeului a cărei structură s-a schimbat în favoarea secţiei de istorie, extinsă în patru dintre cele şase săli ale muzeului.
Anii care au urmat au consemnat noi succese în activitatea muzeului, o creştere semnificativă a patrimoniului acestuia şi o dimensionare pe măsură a personalului instituţiei, în aceste condiţii, după crearea judeţului Botoşani, în anul 1968, s-a realizat transferul secţiei de ştiinţe ale naturii la Dorohoi, muzeul rămânând doar cu profilu: istorie, în jurul său constituindu-se Muzeul Judeţean de Istorie a cărui inaugurare a avut loc la 3 decembrie 1977.
Median, Gheorghe - 50 de ani de la înfiinţarea Muzeului de Istorie Botoşani, AMS, IV, p. 313-317.
Strada Independenței 2, Drobeta-Turnu Severin, Mehedinți, România
Inaugurat în vara anului 2016 fiind destinat activităților culturale ale muzeului, având în componenta : săli pentru expoziții temporare, sala de conferințe, simpozioane, sălii de activității pentru proiecte educaționale, ateliere de lucru (pielărie, olărit) și Bistro cultural.
Pages
- 1
- 2